Dă, și ți se va da…

Eri am dat o pîine unui om sărac. Nu, nu la cimitir. Nu am fost acolo. Venind de la serviciu seara am văzut ca nu este pîine în casă. Am plecat la magazin el fiind la 10 min de casă. Pe drum, la stație era o femeie bătrână, vai de capul ei, mânca ceva acolo, așa pe ascuns din torba pe care o avea. Până la magazin nu puteam s-o uit. Am luat 2 pîini rotunde. Trecând înapoi, oprit în dreptul stației, m-am apropiat de ea, și nu știam ce să-i spun, dar aveam o dorință, cumva să pot să o ajut. Am scos o pîine, i-am întins-o. Fără să gândesc am întrebat : – Luați o pîine ? . La care ea speriată, a întins mâna, a luato, a spus : ” dacă o dai, mulțumesc, multă sănătate, etc… “.

Azi, am ajutat o bătrânică să-și ducă torbuțele pînă acasă. Am coborât odată cu ea, am ajutat-o să le coboare din rutieră, și deacum am mers cu ea, îmi era în drum. Chiar m-am mirat, erau foarte grele p/u ea. Și chiar dacă trecusem demult de casa mea, am mers cu ea. Între timp bătrânica încerca să țină pasu cu mine, începuse ploaia, mulțumea lu Dumnezeu de ploaie. Mulțumea lui Dumnezeu că sunt eu, că o ajut. La un moment dat îmi părea că rostește o rugăciune… La poartă m-a întrebat numele. Credcă v-a aprinde vreo lumânare la biserică 🙂

Am ajuns acasă ud, dar satisfăcut. Foarte rar simt așa ceva. Sufletească, satisfacția sufletească este enormă.

Advertisements